Prâslea cel voinic şi
merele de aur - de Petre Ispirescu
Ideea principală a basmului este aceea că dacă Prâslea l-ar
fi ascultat pe ta-su, ar fi mâncat un măr şi-ar fi băut o berulă în loc să se
apuce să-l caute pe ticălosul de hoţ, acest basm ar fi avut doar o pagină şi
n-ar mai fi fost subiect de examen!
“- Acum, zise Prâslea, să căutăm şi
pe hoţ. Dară împăratul, mulţumit că pipăise merele cele aurite, nu
mai voia să ştie de hoţi.”
Celelalte învăţăminte care se pot trage din acest basm sunt:
1. Dacă ai un măr care face mere de aur, apare imediat un
zmeu să ţi le fure chiar dacă eşti coşcogeamitea împăratul.
2. Înainte de a te apuca de învăţat pentru examene, ia-ţi
două ţepuşe – “Prâslea îşi luă cărţi de cetit şi două ţepuşe. Bătu ţepuşele în
pământ şi se puse între ele, aşa ca să-i vină una dinainte şi alta la spate ca,
daca îi va veni somn şi ar moţăi, să se lovească cu barba în cea de dinaintea
lui şi dacă ar da capul pe spate, să se lovească cu ceafa în cea de dinapoi.”
3. Dacă eşti mai bengos ca fraţii tăi,
ei vor incerca să te omoare: “Fraţii săi prinseră pizmă pe el pentru că fusese
mai vrednic decât dânşii şi căutau prilej ca să-l piarză.”
4. Gagicile zmeilor îi ajută pe voinici, chiar dacă “ele cer
zmeilor câte în lună şi în soare şi ei se fac luntre şi punte de le împlinesc
toate voile.”
5. Zmeii sunt gentleman-i. Întotdeauna, înainte de a ajunge
acasă aruncă buzduganul.
6. Voinicii români deşi preferă doar lupta dreaptă, au mereu un
paloş pitit pe undeva cu care taie căpăţânile zmeilor.
7. Voinicilor le plac orgiile: “O săptămână întreagă se
desfătă Prâslea împreună cu amândouă fetele.”
8. Românii apără puii:“ Prâslea văzu un balaur care se urca
pe un copac să mănânce nişte pui de zgripsor. Scoase paloşul, se repezi la
balaur şi numaidecât îl făcu bucăţele.”
9. Toţi puii îşi mint mamele.
10. Dacă cineva are o datorie la tine, tot tu tre’ să te agiţi
ca să ţi-o plătească: “Pentru că îţi sunt datoare mântuirea puilor mei, mă
învoiesc zise zgripsoroaica. Numa pregăteşte 100 de oca de carne şi 100 de pâini.”
11. Scuipatul lipeşte orice: “Zgripsoroaica ii puse carnea de pe coapsă la loc, o unse cu scuipat, şi
aceasta se lipi.”
12. Când şefii tăi sunt în căcat (“Să-mi dai gata furca pe care
o cere fata mea cea mică; că de unde nu, unde-ţi stau picioarele, îţi va sta şi
capul") îţi vor crea condiţii oleacă mai bune de muncă: “Atunci se învoiră
a-i da o odaie să lucreze numai Prâslea singur şi pe fiecare noapte să-i dea
câte o trăistuţă de alune şi câte un pahar de vin bun.”
13. Deşi îl scoţi mereu din căcat, şeful nu te va duce niciodată în
faţa împăratului: “Cum o să aduc înaintea măriei-tale pe meşter? Este un prost
şi un trenţăros.”
14. Dacă faci un rău, Dumnezeu te va trăsni … cândva: “- Vom arunca fiecare câte o săgeată şi
Dumnezeu, dacă vom fi cineva greşiţi, ne va pedepsi. Ieşiră fraţii în
curtea palatului, aruncară săgeţile în sus şi, când căzură, ale fraţilor
celor mai mari le căzură drept în creştetul capului şi-i omorâră.”
15. Reporterii sunt toţi nişte pleşcari care
se ghiftuiesc moca la evenimentele mondene de la curţile
impăraţilor iar la plecare mai iau şi-n traistă câte ceva: “Trecui şi eu pe acolo
şi stătui de mă veselii la nuntă, de unde luai O bucată de batoc, Ş-un
picior de iepure şchiop.”
